Am fost la film. La mall. Se pare ca distracţia mondena a romanului a devenit vantureala la mall. Ce faci? Ma duc la mall! E plin de puicuţe mai mult sau mai puţin la moda mai îmbrăcate sau mai dezbrăcate. Animata atmosfera…
Dupa film am dorit să mâncăm ceva dulce şi atunci s-a rupt filmul. Eu încerc să îmi fac un obicei să nu revin la acele magazine la care vânzătoarele nu reuşesc să ma capteze cu o amabilitate sau un tratament corect. Înainte de film mai avusesem o tentativa să mănânc un rulou cu caramel de la Cinnabon, doar ca reacţia vânzătoarei m-a îndepărtat. Cu inima îndoită şi sperând ca după film s-a schimbat tura am revenit pentru un desfăţ dulce. Nu sunt sigur dacă era alta fata ca nu i-am reţinut chipul. Dar ce am văzut acolo m-a îngrozit şi a doua oara.
Tot timpul ne plângem de politicieni şi de mizeriile celor bogaţi şi ignoranţi. Dar azi am văzut o fătucă normala, draguţă cu nu a reuşit să rupă doua cuvinte in limba engleza. Avea doua cliente cu trăsături asiatice, care ma îndoiesc ca nu vorbeau engleza şi nu a reuşit să articuleze decât cuvinte in romana. Nici măcar nu era mare filosofie, dar mărimile prăjiturii sau băuturii: Normala, Medie şi Mare nu a reuşit să le traducă… Acum ma iertaţi, dar exista vreo scoală in care limba engleza nu e studiata măcar un an, doi? Nu ştiu cine ar fi mai vinovat patronul care a angajat o incompetenta sau draguţa aia care a trecut prin scoală ca gâsca prin apa? Nu a fost singurul lucru care m-a deranjat acolo, ca in doua minute a apărut si un tinerel îmbrăcat ca un agent de paza cu care nu am reuşit să ma înţeleg bine in limba romana. Copiii ăştia indolenţi nu cunosc sinonime nici in limba romana, darămite alta limba. Daca nu ii reciti cuvânt cu cuvânt de pe oferta din spatele lui nu reuşeşti să te faci înţeles. Nici măcar nu a reuşit să îmi explice oferta.
Pana la urma reuşesc să intru in posesia dulciurilor dorite si cu tava in mana ma îndrept spre una din cele trei mese aflate acolo pentru clienţii cofetăriei. Stupoare! Nu erau scaune disponibile… fusese unul mai strângător de le adunase de la trei mese pe toate şi după ce ca nu le folosea pe toate a zis ca ii trebuie toate…
Poate oi fi eu de vina! Deşi nu prea înţeleg cum. Am nimerit in locul greşit.
Acum cred ca totuşi ne meritam soarta. La asa tara, asa conducători, ca nu e nici o pierdere.
E o vorba: frumoasa tara este Romania, pacat ca e locuita!
“Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele
şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe,
reciprocitatea relaţiunilor sale: într-un cuvânt: legile unui popor,
drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi; condiţiunea de
viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii (legitimităţii n.n.) sale e ca ea să fie un rezultat, o expresiune fidelă a trebuinţelor acelui popor;
legislaţiunea trebui pusă în aplicarea celei mai înaintate idei de
drept, pusă în raport cu trebuinţele poporului, astfel încât
explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică
spiritul acestora.
Industria trebuie să fie a naţiunii aceleia şi păzită de concurenţă iar purtătorul ei, comerţul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrăneşte pe industriaş şi îmbracă pe agricultor, trebuie, de asemenea, să fie în mâinile aceleiaşi naţiuni.
Ştiinţele, afară de ceea ce e domeniu public, trebui să prezinte lucruri proprii naţiunii, prin care ea să fi contribuit la luminarea şi înaintarea omenirii; artele şi literatura frumoasă (beletristica n.n.) trebui să fie oglinzi de aur ale realităţii în care se mişcă poporul, o coardă nouă, originală, potrivită pentru binele cel mare al lumii”
“Peste noapte şi prin surprindere, am admis legiuiri străine, legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau(;) Galiţia?… Ei, bine, nu le-am admis pentru român, cu interesele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânsele.
Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care (din cauza cărora n.n.) planta autohtonă moare…
Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale. Control, suveranitatea poporului, codice franţuzeşti, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta?
Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau (şi nu se potrivesc n.n.) cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor şi netrebnic al statului modern”
… Eminescu…
… tot Eminescu … :
Elemente economice nesănătoase, uzurari şi jucători la bursă, cavaleri de industrie şi întreprinzători şarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti, în locurile care, înainte, erau rezervate naşterii ilustre, averii seculare, inteligenţei celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept şi mai statornic…
Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor…
Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii…
Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie…
Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic…
Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român