Un cuvânt, o imagine, un gând, o întâmplare deschid mintea spre o reverie.
Încercările sunt mereu diferite, citam cuvintele lui Bob Marley cu ceva timp înainte
Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața și schimbă toate întrebările.
Si chiar în acel moment când le-am pus pe site, mă gândeam când va sa schimbe viața întrebările pentru mine. Nu de alta dar nu mă simt ca as fi găsit deja răspunsurile… Cu ce împrejurare – sinistră sau fericită!?
De fel am încercat sa dau o rațiune întâmplărilor, fenomenelor, sunt un realist și inefabilul are sigur o explicație print-un complex de factori pe care minte nu le-a pătruns inițial.
Dar sunt momente in care ceva trebuie lăsat neexplicat. O mica magie trebuie sa acopere, sa încețoșeze trivialul simplu al realității. E adevărat ca nu se poate ascunde… adevărul, dar nici nu e nevoie, el iese singur la vedere când e nevoie. E ca un „Aaaaa, mi-am dat seama” si toate devin clare si limpezi. Inefabilul predispune la visare si visarea are acest efect de a așeza gândurile.
Frumusețea momentului e cea care trebuie privită cu ochii mari si limpezi de copil fără a încerca sa se explice toate in amănunt.
E adevărat ca viața nu schimba întrebările pe față, cel puțin nu mereu. Eu simt ca as fi același copil care se juca desenând in scara blocului desenând cu creta nave spațiale cu panouri de bord impresionante si explicând partenerilor de joaca, a câta oara(!!!) cum funcționează si care este ordinea butoanelor desenate acolo…
Privind înapoi, realizez ca viața mi-a schimbat de nenumărate ori întrebările si m-a lăsat sa îmi trag concluziile, mai bune sau mai rele așa cum am vrut eu.
Așa cum am vrut eu. Asta este elementul cheie aici, sunt in stare sa mă conving de anumite lucruri si in consecință sa iau decizii (pripite) care uneori îmi schimba viitorul într-un mod dramatic. Un exemplu clasic, a fost prin anul doi de facultate când la o materie ușoară am luat o nota relativ mica. Printru-un complex de împrejurări am tras exact biletul cu subiectul pe care profesorul n-a mai avut chef (si bune cuviința) sa îl predea personal si ne-a spus sa îl învățam din manual. Statistica si probabilități, asta era materia si profesorul ni s-a părut din start nesuferit. Scurtând povestea am făcut bine 2 subiecte si la treilea l-am aburit, dar fiind printre primii la examen m-am ales cu un 6 – aceeași nota pe care au primit-o cei care nu învățaseră mai deloc. In plus n-a picat nimeni si pe mine mă amenințase ca mă pica. Deh, dezavantajul sa fii primul la examen, când profesorul are pre multa energie. Cert e ca am fost așa de supărat ca in 3 sile am slăbit vreo 3-4 kg, eram si in sesiune, dar am fost așa devastat ca am vrut sa plec din facultate. M-au ținut cu greu ai mei.
Concluzia mea a fost greșită, dintr-o întâmplare nefericita am făcut o mica tragedie. Elevul lăudat cu ceva timp înainte… a dat cu dosul de pământ. E adevărat ca exact pe atunci aveam si o mica (mare) problema amoroasa… si eram teribil de sensibil. 😀
Una peste alta acea întâmplare avea sa își pună negativ influenta asupra altor decizii si alegeri ulterioare. O întrebare schimbata de viață eu n-am fost in stare sa o înțeleg, darămite sa răspund la ea. Am uitat in acel moment sa accept provocarea si sa lupt pentru ce doream sa fie al meu. Am ales sa îmi înec visul într-o mare de furie si răzvrătire. Soluția era sa îmi pun o întrebare simpla: meritam eu nota aceea? Poate da, poate nu. Comparativ cu ceilalți colegi mai degrabă nu. Conta pentru mine? Poate da, poate nu. Mai degrabă da, căci odată trecuta in carnet a influențat negativ si alți profesori sa ia o decizie in defavoarea mea. Greșit e ce am ales eu sa înțeleg din acea întâmplare.
Si iată cum un copil care nu a înțeles o întrebare schimbata a uitat sa viseze si sa își urmeze visul lui mai departe. Am ales sa fiu victima, m-am lăsat învins.
Evident ca povestea se repeta ani mai târziu, când si alte decizii sunt luate în pripa cu consecințele de rigoare. Deh, domnia si prostia se plătesc, as mai adăuga eu si pasiunea…
***
Visul rămâne. Uneori… un cuvânt, o imagine, un gând, o întâmplare deschid mintea spre o reverie.