Amenda de la viata

Ştiţi care e culmea amenzii? Sa iei amenda pe RATB într-o zi când ai urcat în troleu vorbind la telefon, cu o geanta în mana, cu cealaltă în ghips. Mana în ghips era dintr-un accident de munca, nedeclarat, făcut într-o zi în concediu fără plata… Si bineînţeles deplasarea si  apelul telefonic – aţi ghicit – în interes de serviciu. In plus toate astea se întâmplau într-o zi de concediu medical…

Deci, unde am greşit? Mergând înapoi pe firul evenimentelor, logic ar fi fost sa nu fiu la serviciu într-o zi de concediu fără plata, nu ? NU, greşit! Asta e viata si trebuie sa ne împacăm cu ideea: mai pierdem, mai câştigăm, mai pierdem, mai pierdem , mai pierdem … Dar capul sus ca vine ziua de mâine şi nu vezi pragul; ca asta a fost doar începutul.

A urmat o schimbare de decor, un act doi dramatic. Lucrurile merg din ce în ce mai prost sub presiunea de a le face sa meargă mai bine. Se pare ca schimbarea serviciului într-un moment de criza nu a fost cea mai buna decizie.  Nu am luat niciodată în calcul posibilitatea de a merge atât de prost. Din anumite motive am fost nevoit sa închei colaborarea cu firma respectiva şi mi-am trezit acasă într-un moment de criza în care am fost invitat la 3 interviuri în 3 luni în urma aplicării la peste 50 de joburi. Deja ma consider ca norocos ca după 3 luni am reuşit sa ma angajez.

Tind sa cred ca aceasta criza este o invenţie bine pusa la punct. Este o şmecherie financiara special destinata sărăcirii celor săraci şi îmbuibării celor bogaţi.

Am luat amendă, am luat amendă de la viată. Asta e cea mai scumpă. Nu ne dăm seama cat de vulnerabili suntem pana când nu ajungem de partea cealaltă. In partea în care nu credem niciodată ca vom ajunge. Sunt tot felul de greutăţi prin care viata te pune la încercare. Unele le rezolvam uşor, altele le amăgim şi le ocolim fără cuvinte, de unele ne ferim – nu sunt ale noastre, de altele ne lovim şi cădem uimiţi. Uimiţi, cu ochii de copil, mari şi inocenţi.