Toți în jur lucrează, puțin mai posomorați, dar continua activitatea de zi cu zi. Daca cineva ridica vocea se simte vinovat apoi și tace încruntat în foile sale, în timp ce vocea mai răsună ca un ecou surd în urechile celorlalți. Vremea închisă ne tine isonul.
Viata e scurta și mereu tine sa ne aducă aminte acest lucru prin micile ei semne uneori duioase, uneori tăioase.
Azi viata e tăioasă. Am primit de dimineață o veste grea. O colega s-a stins în lupta cu viata. A fost învinsă.
Viata are o doza de inevitabil. E ca un tren în plina viteza care te poate izbi dacă ești la locul nepotrivit. Si orice speranță de a opri trenul e ori cu 5 minute mai târziu, dacă ai fi aflat ca vine, ori 5 km mai în spate dacă ari fi posibil sa fugi din calea lui păstrând totuși direcția de mers…
Cu gândul putem face orice, dar uneori gândul se blochează și el. Astăzi asa e! S-a blocat și gândul!
E o zi grea.