Plictiseala e de mai multe tipuri. Unele mai sincere si altele mai subversive si taioase. Plictiseala poate sa fie recunoscuta pe fata sau tinuta ascuns in suflet ca o dorinta ascunsa de razbunare. Razbunare pe tot ce e bun si de valoare.
Plictiseala e periculoasa, ea are puterea sa faca ziua noapte si noaptea zi. Dar niciodata in sensul bun. Plictiseala poate strica prietenia eului cu propria lui constiinta.
Tipuri de plictiseala:
- plictiseala distructiva – a aceea care te face sa casti in fata sefului care iti face morala, desi tu esti convins ca ai cascat ca erai obosit de la cele trei filme vazute aseara pana tarziu.
- plictiseala lasciva – e dulcea stare de a nu face nimic. E ca blanita moale a pisicii care toarce ca n-are ce face. Toarce ca nu are incotro…
- plictiseala dureroasa – e pliciseala de miercuri, cand iti dai seama ca nu maine este vineri cand ai mai fi avut o sansa sa ajungi la weekend intreg.
- plicitiseala amuzanta – de vacanta, cand stii ca ai teme de facut si … si ce daca! Ah ce dor imi e de asta!
- plictiseala deprimanta – de sine insusi. Ma deprim numai cand ma gandesc ce ar putea insemna asta.
- plictiseala lucrativa – MOPH (munca de om prost harnic). Atunci cand ai ceva de lucru care nu iti (mai) suscita inteligenta. Le-ai gandit o data si in ca o data, le-ai invatat pe de rost si acum stai si faci acelasi lucru ca o masina de cusut. Taca-taca-taca-taca….
- plictiseala hai-hui – sau cand scopul propus initial nu se mai potriveste realitatii. E atunci cand pleci la drum, si pe parcurs intalnesti atatea obstacole ca la al 99-lea gard din cele 100 iti vine sa o iei inapoi, ca in bancul cu nebunii care evadeaza de la ospiciu.
- plictiseala sadica – indusa de diversi pisalogi care nu au ce face decat sa iti bazaie creierii cu tot felul de ineptii. (vezi articoliul de fata).
Si poate or mai fi si altele, dar voi avea nevoie de ajutor. Deci cititorule esti invitat sa comentezi.
Zi-ne bancul, sa facem plictiseala mai amuzanta! :)))
Pai e pe jumătate spus:
Cica doi nebuni se hotărăsc sa evadeze de la un ospiciu. Si ospiciul era înconjurat de 100 de garduri. Încep ei de cu sera sa sară cate unul cate unul, pe la 30 se opresc sa își tragă sufletul. Ce sa facă, era greu, sa meargă înainte, sa se întoarcă?! Pana la urma pornesc mai departe.
Pe la 50 mai fac o pauza, sa se întoarcă, ca continue? Merg mai departe.
Pe la 70 deja nu mai puteau, încep sa aibă îndoieli ca au ales bine.
Pe la 90 deja erau în agonie!!! Era din ce în ce mai greu, li se părea ca o sa moara!
La al 99-lea gard s-au hotărât: este prea greu, deci se vor întoarce!
Gata, am spus-o, m-ai făcut sa stric farmecul!