Abroad

Pe mine soarta nu m-a prea plimbat.

Am fost ajuns in Austria in interes de serviciu. M-am intors de cateva zile si incerc un sentiment controversat. Am inceput cu greu sa scriu acest post pentru ca nu sunt decis ce sa cred; nu stiu inca ce sa zic. Imi doresc sa impartasesc experienta dar sunt inca nedumerit. Ori este explicatia prea simpla ori prea complicata?

Ce mi-a plăcut?

Mi-a plăcut traficul si modul in care se circula. Am văzut si acolo şosele zgrunţuroase si zgomotoase guri de canal care nu erau exact la nivel, dar in comparaţie cu ale noastre erau la nivel…

Dar şoselele sunt curate. Am mers patru zile cu maşina si a plouat in fiecare zi. Dar nu am avut nevoie sa spăl parbrizul de prea multe ori. Pur si simplu porneam ştergătoarele pentru a avea vizibilitate. Nu este praf!

Deşi nu sunt vorbitor de limba germana nu am avut probleme de comunicare, am fost surprins plăcut.

Oamenii si locurile sunt adaptate discret la consumator, la turist. Iti sunt oferite servicii, dar eşti pus sa le plăteşti. Iti este acordata încredere, dar eşti nevoit sa te porti după eticheta.
Ce nu mi-a plăcut? Am stat doar patru zile si nu am găsit lucruri incerte sau lăsate la voia întâmplării. Nu pot spune ca m-a deranjat ceva in mod vădit. Am fost foarte mirat când bancomatul nu a emis chitanţă in aeroport. Au mai fost sincope… am căutat in aeroport sa plătesc biletul de parcare vreo 30 de minute, dar asta o pun pe seama nepriceperii mele si a oboselii.

Ce mi-a lipsit ?

Hm… nu ştiu! Am fost doar patru zile, a plouat in fiecare zi. Poate un pic mi-a lipsit timpul si vremea buna. As fi vrut sa vizitez mai multe.

Concluzia.

Ma uit împrejur si lucruri care acolo păreau normale aici in Bucureşti par fantezie. Aglomeraţie, praf, dezordine.

Jurnal de cumparaturi

Am fost la IKEA. N-am cumparat mare lucru. Dar am avut aceleasi senzatii ca si la prima vizita.

  • In primul rand la etaj cum urci se simte o vibratie ciudata, parca zici ca e cutremur. Ma intreb daca e proiectata cladirea sa suporte acele vibratii in mod normal. Mie personal imi dau o senzatie de graba. Imi vine sa o cam tai de acolo repede !!!
  • Apoi labirintul ala care te forteaza sa vezi tot magazinul in ordinea in care vor ei! Este politica firmei !!! Asta chiar nu imi place. Nu lasa loc la imaginatie, te ingradeste …
  • Una pozitiva – se mananca bine, daca poti sa faci exceptie la zgomotul din restaurant.
  • La final nu am gasit ce cautam si cand am rugat pe unul din angajati sa ma ajute am primit o replica stas : “Cum se numeste produsul sau poate stiti codul de bare” … o sa imi implantez un scanner la degetul mic de la mana stanga !!!!
  • Bine inteles la casele de marcat era omor. Si am mai remarcat ceva la case – asezarea ciudata a benzii de produse in spatele casei de marcat. Cam ca la METRO. Trebuie sa pui produsele si sa te misti repede roata in jurul casei de marcat cu cosul ca sa platesti. Si daca ai produse pe banda sunt trecute pe la casa si apoi puse pe o alta banda care le soate la vreo 3 metri mai departe nu le poti pune in cos inainte de plata. Eu dupa ce le-a scanat am fost cu ochii pe ele si cand am platit sa nu cumva sa fiu “ajutat” la carat… trebuie sa fie doua persoane. Nu mergeti la cumparaturi singuri!
  • La incarcarea materialelor trebuie obligatoriu sa vii cu masina la intrare. Cosurile de produse raman acolo. Daca ai lucruri relativ mici le cari cu sacosa pana la masina. Daca ai lucruri voluminoase tre sa vii cu masina. Deci, aviz amatorilor, nu mergeti singuri in IKEA. Trebuie sa stea cineva cu cosul pana se poate aduce masina la incarcat. Un lucru pozitiv pe care l-am remarcat de cand am intrat in parcare a fost, intr-adevar, lipsa carucioarelor aruncate vraiste.
  • O caracteristica a produselor ce m-a frapat din prima este ca sunt facute cat mai ieftin si mai simplu cu putinta. Se face economie la suruburi, la adeziv, multe din mostrele de mobila erau subrede. Saltele de pat toate erau subtiri si dintr-un burete ordinar. N-as dormi pe alea nici sa primesc bani!
  • Bine-inteles ca fiind duminica DN 1 era full. Pipera era full. Trafic de Bucuresti. Am ajuns acasa cu dureri de cap. Si inca eu stau aproape.