Echilibrul

Echilibrul

Patinam prin Herăstrău si m-a prin flama… am luat-o la vale. Parcul era aproape gol pentru ca era seara și m-am lăsat purtat de gravitație. Liniște, calm… doar fâșâitul ușor al vântului la urechi! Bineînțeles ca la finalul coborârii când aveam viteza maxima am găsit un grup compact de rolări opriți în mijlocul drumului… prea târziu ca sa mai pot frâna. Am scăpat la limita, aproape una cu pământul pentru a putea sa ma încadrez in umilul spațiu rămas. M-am ales doar cu o remarca: “Pe burtă, băăăi, pe burtă!…”.

Ce este echilibrul? De ce stam în picioare? Cum stam drepți? Vorba ‘ceea sa stam strâmb și sa judecam drept… Cum ne păstram echilibrul fizic și emoțional?

Informația

Fiecare alege din întâmplările de zi cu zi acele experiențe care ii sunt de folos. Relațiile dintre oameni sunt punerea in comun a ceea ce le prisosește fiecăruia și căutarea la ceilalți a ceea ce lor le lipsește. Pe asta se bazează manipularea. Cu totii manipulam in mai mare sau mai mica măsura conștient sau inconștient. Hai sa luam un exemplu simplu: hai la o bere. Motivul este ascuns si in comun de acord intre cei (minim) doi participanți la propunere. De fapt se dorește un moment de relaxare. Berea este doar un motiv. Rezultatul este o discuție mai mult sau mai puțin importanta. Câteodată berea este motivul. Câteodată discuția este importanta… depinde la fiecare dintre participanții la aceasta alegere. Sa presupunem ca eu am chef sa ma relaxez, un coleg are chef de vorba si altul simte nevoia unui pahar de bere rece. Si am ieșit cu totii si ne-am simțit o seara grozav. Fiecare si-a atins motivul principal si cel secundar declarat. De fapt fiecare din cei trei a folosit o mica manipulare. Manipularea se bazează pe zvonuri. Sau pe impresii parțiale dezvoltate artificial in direcții secundare.

Reacția

Reacțiile noastre sunt diverse la stimulii primiți. Fiecare reacționează diferit la aproximativ aceleași informații. Filtrul personal modifica informația primita si o alterează pentru a se mula pe formatul intern personalizat. De aici apare si expresia defect profesional. Hai sa luam un mic exemplu: o domnișoară draguță se întoarce si zâmbește. In funcție de profesie, vârstă, sex si dispoziție, informația poate fi analizata muult diferit: un tânăr ar observa frumusețea zâmbetului, o tânără ar remarca culoarea rujului, un dentist o pata mai închisă pe molar, un chirurg plastician ar observa o ușoare asimetrie, un ORL-ist ușoară deviație de sept nazal, un bărbat in vârsta a doua ar observa strălucirea tinereții. Si exemplele pot continua. Exista totuși un răspuns tipic, o medie obișnuita, naturala, astfel incat sa putem sa ne încadrăm într-un tipar. De obicei asta se întâmplă la stimuli simpli dar puternici, informații primare cu răspuns abrupt: frig-ger, cald-canicula, miros înțepător, etc. Dar plecând de la informațiile primare nefiltrate pe măsură ce informațiile mai complexe se aduna ele se amesteca amprenta personala se vede. De aici si diversitatea răspunsurilor.

Fascinant este echilibrul intre reacțiile învățate (ușor impuse de media generala) si cele personale dezvoltate. Un zâmbet este interpretat mai întâi ca un zâmbet si informația cuprinsa de acesta si apoi informațiile secundare impuse de “deformațiile profesionale”. Echilibrul poate fi alterat apoi si chiar se poate invata eliminarea raspunsurilor naturale(poker face). Daca adaugăm aici si alterarea informației inițiale prin manipularea in folos propriu echilibrul este cu adevărat spectaculos.

Rezistenta:

Din punct de vedere fizic un corp este in echilibru cand isi păstrează starea (de miscare sau nu, si depinde mult de punctul de reper ales). Un corp asupra căruia se acționează cu o forță F opune rezistenta cu o forță egala in valoare dar opusa ca sens. Simplist vorbind aste este regula de baza pentru echilibru.

Oamenii sunt refractari la schimbare – este o afirmație corecta bazata total pe principiul echilibrului. La fel si in plan emoțional, este necesar un timp de acomodare la noul stimul pentru ca forța de reacție (egala in modul si de sens contrar) sa poată fi învinsă si astfel noul stimul acceptat.

Dar echilibrul poate fi privit si dinamic. Mișcarea uniforma poate si ea privita ca echilibru. De exemplu patinatul pe role. Daca trec pe langa tine  la 40-50 cm cu o viteza de 20 km pe ora si cu o masa de (minim) 85 de kg – crezi ca nu sunt in echilibru? Ehee !!!! si inca cum! Si inca cum!!! Da! tot farmecul echilibrului trebuie sa fie in partea dinamica, in care informațiile utile nu se schimba dar cele neimportante se schimba cu o rata cunoscuta astfel inat nu exista urma de plictis si monotonie, dar nici rezistenta la schimbare…

Ruperea barierelor:

E adevarat ca schimbarile majore trebuiesc operate fortat…

Deci viteza pe roti si atenție la pietricele, câini cu și fără lesa si copii care nu știu sa meargă bine!!! Ca sa nu operam schimbări majore la viteza prea mare…

Un weekend (aproape) perfect

Timing would have made it perfect!

Toate lucrurile bune se întâmplă pe neașteptate. Oare când se întâmplă, ne dam seama? Eu cred ca nu!

Doar în cazuri izolate, deajuns de rar cât sa fie doar excepția care confirma regula!

De acum nu ma voi mai aștepta la nimic și o sa mi se întâmple doar lucruri bune!  ;))

Care este rețeta unui weekend reușit?

Următoarele elemente, iar ordinea este irelevanta:

  • O bere rece
  • O ieșire la role
  • O ieșire cu bicicleta
  • Inca o ieșire la role (nu exagerez, doar ca îmi place…)
  • O prăjitură  buna
  • Un nou prieten
  • O ieșire la restaurant
  • Un fel de mâncare în gustat în premiera
  • Un vechi prieten
  • O seara la bârfă (!)
  • Un film de aventura
  • Un pic de adrenalina cu casca, motor si roti

Importanta este totuși legătura. Toate aceste elemente sunt ca ingredientele la o mâncare. Momentul de geniu este doar în alegerea cantităților și a momentului oportun de a fi folosite. Ce, nu ați făcut niciodată o mâncare nemâncabila? Eu am făcut! O tocana-ciorba și orez beton armat și apoi… m-am lăsat! Ma mai bag la grătare și la pregătit ingredientele. La cantități și temporizare… sunt afon.

Asta e, asa sunt eu!

Dar e ok asa! Nu ma plâng.

Fiecare se pricepe mai bine la ceva. Eu știu sa pregătesc ingredientele. Unii știu sa le aranjeze în timp, alții știu cantitățile. Asta este toata arta, trebuie sa pui laolaltă oamenii care împreună reușesc sa facă momentul sublim.

Of, de-am fi toți născuți conducători… am avea doar weekend-uri perfecte!!! Dar sa nu uitam de ingrediente.

Cred ca am nevoie de un pic de ajutor. Deci, leapșa ? Ar fi o prima încercare a mea.

Hai, leapsa tuturor! Care este reteta unui weekend perfect?

S-a razbunat, nemernicul!

Fatalitate, chiar in ziua cea mai urâtă din ultimele zile: lapoviţă si ninsoare si un vââânt cum nici la ruşi nu s-a mai văzut!

Si ce-a mai nins azi! Ce frumos, ca in basme! Brr, dar ce frig! Mai târziu, după prânz s-a mai potolit si s-a pus sa bata vântul. De când ne-am mutat cu firma in sediu nou, in Dimitrie Pompei, avem privelişte… suntem la etajul 1, asta nu e aşa grozav, in schimb avem vederea in fata clădirii, adică pe sub geamul nostru (cât tot peretele de mare) trece tot traficul. Maşini si persoane, nu scapă nimic neobservat. Cel puţin aşa a fost pana ne-am mai obişnuit cu locul. Acum prindem doar “crema”, ca de, ne-am experimentat si noi, si cum suntem doar băieţi in departament… se înţelege, se lasă si cu comentarii picante. 😉 A fost recunoscută, cu un pic de invidie, şi de alţii poziţia noastră “strategică”.

Clădirea noastră fiind aproape de alta cam la fel de înaltă se întâmplă un fenomen ciudat. Se face intre cele doua clădiri un curent de aer teribil. Si după cum azi a fost si vânt puternic s-a cam bătut recordul la umbrele rupte in zonă…

Înainte să plec azi spre casa urmăream cum vântul duce apa râuri, râuri prin băltoci.

De când ne-am mutat in noul sediu, cred ca fac cel mai puţin, din toată firma, de la munca pana acasă. Merg doar cu tramvaiul din Dimitrie Pompei pana in Tei . Câteva staţii si mai ales ca tramvaiul are linie separata de şosea… nici după trafic nu mai stă. Aşa că dacă pierd un tramvai nu e foc. Nici nu mă mai stresez să mai alerg in faţă maşinilor la intersecţie să nu îmi plece de sub nas…

Dar azi s-a răzbunat, nemernicul, pe vremea asta câinoasa, tocmai acum s-a găsit să cadă un cablu pe tramvai si sa se oprească cu o staţie mai devreme de a urca eu in el. Colac peste pupăză abia ratasem un altul pentru ca staţia era goală. Nu părea prea frig, avem mănuşile groase la mine, fes pe cap, glugă la geacă. Dar după vreo 40 de minute nu mai părea aşa de cald… Am îngheţat ca un r—t! Si asta cu ochii la tramvaiul care era “agăţat” la vreo 3-4 sute de metri de staţie.

Noroc de un coleg cu maşina ca m-a salvat si m-a scos in civilizaţie…

Tramvaiul cred că m-a simţit ca merg doar puţin in fiecare zi si sunt prea relaxat că ajung repede acasă si m-a pândit el ce m-a pândit si când m-a prins … s-a răzbunat!

Bineînţeles ca toate tramvaiele care se duceau la capat nu se mai intorceau… cu motiv de data asta! Stie Murphy ce zice! 😉

Abroad

Pe mine soarta nu m-a prea plimbat.

Am fost ajuns in Austria in interes de serviciu. M-am intors de cateva zile si incerc un sentiment controversat. Am inceput cu greu sa scriu acest post pentru ca nu sunt decis ce sa cred; nu stiu inca ce sa zic. Imi doresc sa impartasesc experienta dar sunt inca nedumerit. Ori este explicatia prea simpla ori prea complicata?

Ce mi-a plăcut?

Mi-a plăcut traficul si modul in care se circula. Am văzut si acolo şosele zgrunţuroase si zgomotoase guri de canal care nu erau exact la nivel, dar in comparaţie cu ale noastre erau la nivel…

Dar şoselele sunt curate. Am mers patru zile cu maşina si a plouat in fiecare zi. Dar nu am avut nevoie sa spăl parbrizul de prea multe ori. Pur si simplu porneam ştergătoarele pentru a avea vizibilitate. Nu este praf!

Deşi nu sunt vorbitor de limba germana nu am avut probleme de comunicare, am fost surprins plăcut.

Oamenii si locurile sunt adaptate discret la consumator, la turist. Iti sunt oferite servicii, dar eşti pus sa le plăteşti. Iti este acordata încredere, dar eşti nevoit sa te porti după eticheta.
Ce nu mi-a plăcut? Am stat doar patru zile si nu am găsit lucruri incerte sau lăsate la voia întâmplării. Nu pot spune ca m-a deranjat ceva in mod vădit. Am fost foarte mirat când bancomatul nu a emis chitanţă in aeroport. Au mai fost sincope… am căutat in aeroport sa plătesc biletul de parcare vreo 30 de minute, dar asta o pun pe seama nepriceperii mele si a oboselii.

Ce mi-a lipsit ?

Hm… nu ştiu! Am fost doar patru zile, a plouat in fiecare zi. Poate un pic mi-a lipsit timpul si vremea buna. As fi vrut sa vizitez mai multe.

Concluzia.

Ma uit împrejur si lucruri care acolo păreau normale aici in Bucureşti par fantezie. Aglomeraţie, praf, dezordine.

Galele Circului – dresura de lei

Am fost la Circ. Nu mai fusesem de copil. 😀 E plăcut.

Atracţia no 1 – dresura de lei. Hm… Un tip înconjurat de opt… da! opt feline si “înarmat” cu un bici si un bat! Brrr! mi-a fost frica pentru el. In rest glume, dans, acrobaţie. Frumos!

Dar nu pot sa nu revin la dresura de pisicuţe – drăguţe. După ce am ajuns acasă, discutând la telefon (!) am aflat ca săptămâna trecuta l-au atacat.

Deci, la noi a fost un spectacol liniştit, deşi eu l-am privit cu sufletul la gura. Am dat o căutare pe net si m-am cutremurat.

Priviţi si voi!

http://www.romanialibera.ro/a117575/leul-care-si-a-atacat-saptamana-trecuta-dresorul-este-in-continuare-agresiv-video.html
http://www.protv.ro/stiri/eveniment/un-dresor-de-la-circul-globus-a-fost-atacat-de-doi-lei.html
http://www.roon.ro/stiri/romania/articol/leii-de-la-circul-globus-au-atacat-dresorul-238n-timpul-spectacolului/cn/news-20080208-08140110

http://www.astazi.ro/gotostire.php?url=http%3A%2F%2Fwww.romanialibera.ro%2Fa117490%2Fun-dresor-a-potolit-doi-lei-in-plin-spectacol-la-circul-globus-video.html

Sa fiţi siguri ca aşa ceva nu as face ca sa îmi câştig pâinea. Iţi trebuie o alta filosofie de viaţa. Acesta îmi pare mie genul de oameni care nu vor sa moara sănătoşi!

Ploua in … Carrefour

Acum doua seri am avut o experienţa ciudata.

Eram in magazinul Carrefour din Unirii la cumpărături. Când eram in zona de fructe de la parter, la un moment dat, s-a auzit un şuierat puternic urmat de o perdea de apa din sprinklere. Se pornise alarma de incendiu si s-a pornit apa! Nu mai văzusem decăt in filme… Singura diferenţa este ca apa ce vine prima nu vine curata… Daca mă înţelegeţi – era cu rugina – aşa cum curge la robinet după o lucrare pe conducta. Norocul meu a fost ca nu eram destul de aproape sa mă si ploua. Toate acestea se întâmplau in jurul orelor 19:30 in zona caselor de marcat.

Clienţii aflaţi la ora aceea in magazin, si noi de altfel am rămas muţi de uimire. N-am avut ce face si pe măsură ce podeaua se umplea de apa de 3-4 centimetri am abandonat coşul si am ieşit afară. Mi-a părut rău de cumpărături. Unii din cei de acolo spuneau ca au auzit un mesaj de avertizare care ii pofta afară in ordine si fără panica…

Zapada in Bucuresti

La multi ani! Sărbători cu zăpadă!

:)) Frumos peisajul: unii au mers cu maşina, alţii pe jos, o parte au stat in casa si unii au împins troleul. Eu am ieşit cu maşina pe 3 ianuarie. După ce am săpat mai bine de jumătate de ora la plecare sa scot masina, am pus lanţurile. Drumul distracţie totala! Eu ador zăpada. Si mersul cu lanţurile. Distracţia a fost totala pentru ca odată ajuns la serviciu am fost nevoit sa sap o noua parcare!! Oricum a meritat.

Mai rău ca la întoarcere am pierdut un lanţ! Deci daca vedeţi pe strada un lanţ orfan sa ştiţi ca e al meu si îl vreau înapoi!