Iarna pe ulita

Cum faci sa ploua ?

Simplu, speli maşina …

Dar, cum faci sa ningă ?

Asta e puţin mai complicat dar nu imposibil – speli maşina într-o perioada mai rece a anului, într-o perioada in care nu spală nimeni maşina pentru ca e prea frig sau poate pentru ca ei au ascultat prognoza meteo…

Deci, daca vreţi sa ştiţi de ce a nins in Bucureşti azi? …  Am spălat eu maşina! 🙂

Si când mă gândesc ca singura mea grija era sa nu rămână uşa lipita si sa stau in frig lângă maşina degeaba. Dar spălatul maşinii a avut efect, un efect inutil asupra buzunarului meu. Nu a fost o mare avere, 13 lei spălatul, 10 lei bacşiş ca mi-a fost efectiv mila de amărâţii aia care se chinuiau sa şteargă apa de pe maşina înainte sa se transforme in gheata… Iar eu am îngheţat bocnă înainte de a ajunge la serviciu.

Efectul la fel de efemer ca un fulg de nea căzut in palma … maşina mea a fost curata vreo 500m- 1km si timp de 8-9 ore,  adică pana când am ieşit in trafic.

Treaba cu uşa lipita mi s-a întipărit pe creier mai demult când fiind la un service am văzut o maşina cu uşa lipita. Dar nu oricum … uşa era lipita toată partea de jos, iar rama sus cea care mărgineşte geamul era toată îndoită in afară preţ de o palma! Am văzut un tip (maniac! pentru ca altfel nu pot sa îl numesc) care îşi îndoise uşa de la maşină in marea lui hotărâre de a intra înăuntru! 🙂 Daca nu vedeam cu ochii mei nu credeam. Minunea cea mai mare era ca uşa cu tot eforul lui nu s-a deschis, si tipul a intrat in maşină, cândva după vreo 3-4 ore de chinuiala, pe la una din uşile din spate si trecând printre scaunele din fata a pornit maşina si a plecat la service unde l-am văzut eu.  Tipul luat separat arata normal, era curat, vorbea normal poate puţin cam apăsat… dar luat in comun cu maşina sa cam “schingiuita”, as zice ca nu era in toate minţile!

Aşa deci uşile nu mi s-au lipit dar acum e mai murdara decăt înainte sa o spăl. Măcar nu mi-ar fi părut rău după bani… 😉

Traficul in Bucuresti nu parea perturbat iremediabil, la un drum de 25 de minute am mai adaugat 7-10 minute. In schimb multi speriati care mergeau incet (si eu printre ei caci nu am cauciucuri de iarna) si cativa iresponsabili care depasesc pe banda de lângă bordura si unii pe contra sens… deh…  ca in Bucuresti.  Mai “amuzant” pe stradutele dintre blocuri care sunt mai putin circulate decat arterele mari; am avut chiar un moment de panica, dar am scapat cu tabla intreaga, trăiască ABS-ul care, surprinzator,  a avut efect chiar si pe zapada făcută aproape gheata. Mai ales ca in fata mea era unul pe scuter si l-am vazut cum se clatina si derapează!

Femeile …

Ochi albaştri, gene lungi, coada pufoasa, culoare sexy,
dar când vine vorba de avere … bărbaţii cad in gol!

Ce ne-aduce noul an? sau Curaj gaina ca te tai!!!

Nu înţeleg care-i marea scofala; la urma urmei este doar o simpla convenţie calendaristica…

Chiar trebuie sa facem aşa de mare tam-tam pe tema asta!?

“A venit noul an cu speranţă”, “un nou început” … chiar atât de deprimaţi suntem încât sa avem nevoie de o convenţie ca sa ne gândim in perspectiva la viaţa noastă ?! 🙂 asta mă face sa simt cam trista aceasta convenţie.

Ma duce cu gândul la sfârşitul de luna la contabilitate când colegele acestui departament sunt mai încruntate si stau mai mult peste program…

Ce e mai greu sfârşitul sau începutul ?! =))

“Trecem cu bucurie in noul an” – dar de ce ? întreb eu – măcar din punct de vedere logic ce a trecut e deja cunoscut si ce urmează e absolut aleator. In cazul in care nu a fost cu adevărat un an îngrozitor, e mai interesant sa te gândeşti cu plăcere la ce  a fost si cu un pic de teama la ce va sa urmeze.

Pai da, acum devine clar fiindcă tuturor ne e teama de necunoscut trebuie sa ne facem curaj sa trecem mai departe, si aici ţin din nou sa menţionez ca nu e decăt o convenţie, si fiindcă nu iţi faci mai uşor curaj decăt conştientizând si vorbind si făcând planuri trebuie sa inventam cele mai încurcate si pompoase urări de bine si sănătate.

Priveam ieri seara la ştiri si erau prezentate cele mai haioase SMS-uri, imaginaţia nu are limite si este foarte drăguţa latura comica a urărilor.  Latura comica ce tinde sa ascundă pornirea ambigua a urării – vezi discuţia de mai sus.

Recunosc “spiritul sărbătorilor” m-a prins si pe mine si am compus si eu (!) mesaje :

” Norocosi si fericiti,
sus paharul si cinstiti!
La multi ani si sanatate,
ca-i mai buna decat toate… ”

” aho, aho, copii si frati
hai cu totii si cantati
sus paharul ridicati
sanatate si iubire
voie buna, fericire…
la multi ani cu sanatate
da mesajul mai departe ”

Nu stiu daca sunt haioase dar sigur m-am distrat pe cinste sa le compun=)).

Am mai primit si eu mesaje drăguţe care mai simple care mai complicat, iată aici unul din cele mai optimiste dintre ele.

“Anul nou…o bucurie viaţa toata sa va fie! bani, masina, fericire, sanatate si iubire. Nu-i de-ajuns sa le doresti. Tipa, lupta, da din coate asa le obtii pe toate! LA MULTI ANI!”

sau

“An cu drag si voie buna, veselia sa n-apuna! Sanatate, bani, noroc! Chef de viata si de joc! Si succes cu bucurie! Asa Anul Nou sa vie! ”

Si revin cu întrebarea mea:
Ce e mai greu un nou sfârşit sau un alt început?!

Pai sa le luam pe rand: sfârşit – element cunoscut, măsurabil, cuantificabil – se poate face analiza, bilanţ si pot trage concluziile, se pot face planuri de viitor, estimări si aici intervine elementul aleator alt început – element nesigur, cel mult estimat… De ce  câteodată nu ne ajung banii de la o luna la alta ?! pentru ca nu am estimat bine consumul ? Ma îndoiesc, tocmai datorita acestui factor aleator- “am găsit ceva grozav ce nu se mai fabrica si nu se va mai fabrica niciodată  si trebuie cumpărat imediat”.
Sa privim cu speranţă spre acest nou început de an … E DOAR O CONVENŢIE!!! E chiar aşa de greu sa facem planuri încât ne trebuie o convenţie si o tona de urări si zâmbete ca sa ne apucam de treaba?!

Nu, in nici un caz nu e greu sa facem planuri: “De pe 1 ianuarie mă las de fumat!” Ei, nu zau!!! =)) Sigur? De anul asta mă apuc sa strâng bani. 😉 Mai ţineţi minte cele mai frecvente minciuni ale studentului??

  • de mâine mă las de fumat
  • de mâine mă las de baut
  • de mâine mă apuc de învăţat (!)
  • da-mi 5 lei ca ţi-i aduc mâine
  • dezbracă-te ca nu iţi fac nimic (hi-hi)

Cam aşa si cu planurile astea de început de an.

Ce-i in mana nu-i minciuna!

Aşa ca hai sa le lasam boalelor de planuri si sa traim cu curaj ca doar nu s-a schimbat nimic si mergem inainte!!!

1 Ianuarie 2009

Cum v-aţi petrecut prima zi a anului?

O mica superstiţie spune sa faci in prima zi a anului ce ai vrea sa faci tot anul cu plăcere. 🙂 Mi-aduc aminte in studenţie aveam mereu de gând sa iau un curs sa mai învăţ ceva – măcar de as avea spor la învăţat tot anul(!). Si cum niciodată nu reuşeam sa duc la bun sfârşit aceasta pornire, mereu ajungeam sa învăţ cu o săptămâna – doua înainte de sesiune. =))

Superstiţiile aduc noroc ?! Ce alte superstiţii de revelion si anul nou mai ştiţi ? Eu mai ştiu câteva 😉

  • lenjerie intima de culoare roşie (mmm! asta e cu adevărat drăguţa … mă face mereu sa mă gândesc la bomboanele din pomul de iarna – cele învelite in folie strălucitoare, dar … fiecare cu fanteziile lui :)) )
  • sa ai bani in buzunar la miezul nopţii – si vei avea bani tot anul!
  • sa iţi pui o dorinţa la miezul nopţii – pe asta mereu o uit!
  • sa mănânci peste – pentru a te strecura ca pestele prin apa printre necazurile anului următor…
  • sa NU mănânci carne de pui ci de curcan – si asta e tare (!) – pentru ca găina râcâie si vei râcâi la bani tot anul, in timp ce curcanul e o pasare mai nobila =)). Una peste alta carnea de curcan e mai buna ca cea de pui…

Deci, despre prima zi a anului … o zi frumoasa, însorita, un pic geroasa (dar e ianuarie, era de aşteptat) dar am profitat si am dat o tura cu bicicleta. Chiar m-am bucurat de noua dotare – un turometru pe care l-am montat singur. Viteza maxima 32.5 km/h, distanta parcursă aproximativ 17 km, timp aproximativ 1h 15 min. Acum am inţeles de ce modelul mai scump de turometru “justifică” diferenţa de preţ… aveam date exacte. =)) După o ora si un pic de pedalat am început sa simt absenta de la sala din ultimele săptămâni, dar ieşirea a meritat pe deplin.

In rest câteva telefoane, SMS-uri, un film romantic :D, un pic de ordine după revelion si, nu in ultimul rand, un pic de linişte si odihna. Aşa, cate puţin din toate.:)

Concluzie: mi-ar place sa petrec restul anului in maniera liniştită a aceste prime zile.

La multi ani tuturor si un an bun!

Which action hero are you?

Which Action Hero Would You Be? v. 2.0
created with QuizFarm.com
You scored as James Bond, Agent 007James Bond is MI6’s best agent, a suave, sophisticated super spy with charm, cunning, and a license’s to kill. He doesn’t care about rules or regulations and somewhat amoral. He does care about saving humanity though, as well as the beautiful women who fill his world. Bond has expensive tastes, a wide knowledge of many subjects, and his usually armed with a clever gadget and an appropriate one-liner.

James Bond, Agent 007
92%
Indiana Jones
75%
Batman, the Dark Knight
71%
Neo, the “One”
67%
Maximus
63%
William Wallace
63%
The Terminator
63%
The Amazing Spider-Man
58%
Lara Croft
54%
Captain Jack Sparrow
46%
El Zorro
25%

Day to day habits

A trecut campania electorala, a trecut campionatul de fotbal, a venit perioada concediilor si in Bucureşti se poate merge si cu maşina… A venit căldura si peste tot este aer condiţionat: acasă, la serviciu in maşină. Am sinusurile in pioneze. Nu mai e aglomeraţie dar nici pustiu nu e. Pare mai normal aşa. Eu locuiesc in Bucureşti si nu sunt mândru. Trăiesc cu speranţă unei zile mai bune in fiecare zi: hope for the best and expect the worse.

Senzaţia permanenta este ca timpul a devenit fluid. Da, aşa ca mierea… un pic lipicios se lipeşte de orice nu ai nevoie. E ca atunci când vrei sa bei un pahar de iaurt si mereu rămâne ce e mai bun acolo in pahar dar nu poţi sa îl iei cu linguriţa pentru ca e iaurt de băut si nici cu degetul nu-ţi vine sa îl extragi – pentru ca te vad alţii si pari penibil. Da! Declar timpul inamicul meu numărul unu! Se lipeşte peste tot – la semafor la coada la OMV la coada la bariera, la casa de marcat in cine ştie ce supermarket, la coada la bilete la film la mall… Are cineva un spray cu anti adeziv pentru timp ? ;))

Am fost in Delta anul ăsta. Hm… si acum când închid ochii parca simt vântul rece pe punea vasului. Am venit decis sa aştern acele senzaţii in cuvinte si … nu am avut timp! Mi-am pus un reminder intitulat As vrea sa dau stop cadru! cu gândul sa descriu acele senzaţii pentru mine si pentru alţii si după de l-am amânat vreo luna, l-am şters. Toată lumea m-a întrebat ce-ai prins? Pentru ca scopul declarat acelei ieşiri a fost pescuitul. Poate – pentru unii – dar eu, deşi de loc din Tulcea si un pic iniţiat in tainele pescuitului, nu am mers pentru pescuit. E adevărat n-am prins nimic :). Dar cu asta eram obişnuit de mai demult de prin liceu. Dar revederea oraşului natal pentru mine are de fiecare data aceeaşi reacţie – parca sunt anesteziat si un zâmbet imbecil mi se aşterne pe fata. Si asta combinata cu o ieşire in aer liber cu alţi oameni hotăraţi sa aprecieze cum se cuvine timpul departe de orice forma de civilizaţie a avut un efect extraordinar. Am fost forţat sa las voluntar telefonul in camera si sa merg cu barca (sunt un vâslaş teribil de rău – as putea breveta cu succes mersul in zigzag cu efort maxim si cu avarierea vâslelor…).

Daca as extrapola o reclama cunoscuta: lanseta – 135 lei, fir nailon -0.35 2 kgf 23 lei, momeala 15 lei, scaun pliant 75 lei, pălărie de soare din paie 35 lei – doua zile pe balta fără telefon mobil si outlook – de nepreţuit.

Si iar închid ochii si simt soarele, vântul, valurile, mirosul de balta. E o senzaţie pe care vreau sa o păstrez doar pentru mine. Vreau sa fiu egoist si sa nu o mai dau nimănui  – si astfel sa rămână mai mult pentru mine. Nu ştiu cum arătam când am adormit pe punte cu soarele in ochi, lungit pe un scaun de pescar cu rezemătoare de picioare, cu zgomot de joc de table si zumzetul şalupei care ne întorcea la civilizaţie, dar cu siguranţa pentru mine momentul a fost infinit. Nici o fotografie nici cuvinte nu pot sa descrie momentul pentru mine.

Dar sa revenim la Bucureşti, avem borduri, asfalt, gropi, primar nou! Dupa luni de chin, avem o intersecţie nou nouţa la Obor (nici o legătura cu primarul – care nu cred ca va face nimic in afară de a savura victoria la candidatura primăriei si sa mai retrocedeze vrei 10 parcuri). Da! Frumos lucru mai puţin pietonii care nu au inţeles ca pasaj subteran înseamnă ca nu se mai traversează pe carosabil … Deh … ne mai trebuie inca vreo 50 de ani sa ne civilizam.

Ştiaţi ca cei care nu au nevoie neaparat de Bucureşti îl ocolesc ??? Pentru ca nu exista legătura intre cele doua autostrăzi, unii oameni prefera sa facă un ocol de mai mult de 100 de km si, pe deasupra, sa suporte o gramada de localităţi cu limita de viteza ridicola si cu trafic greu de căruţe, si asta pentru simplu motiv ca le e frica de Bucureşti. Am prieteni in Constanta pentru care mersul pana la aeroportul Otopeni este un calvar… da, iar noi, locuitorii fericiţi ai capitalei, trebuie sa suportam calvarul asta zilnic.  Am mers cu maşina in vara asta pana la Suceava si pana la Bacau de mai multe ori si o simpla observaţie ca pe acest drum si chiar si in localităţile din tara sunt extrem de multe maşini cu număr de Bucureşti. Nu ştiu ce poate însemna asta ,dar sigur nu ceva bun.

Bucureştiul este mai mult decât un oraş devine o obsesie.

Christmas wishlist

Preiau tag-ul lui lui mtx.
😉  Merci Mishu!

Sincer nu prea m-am gandit la Mos Craciun (cel putin nu pentru mine).  Si, la ce sfârşit de an nebun am avut… Nu stiu. Ultima luna m-am tot gandit… Telefon nou !? fiţe. Nu sunt stilul. Mi-as fi dorit patine de gheaţa. Dar cum si rolele stau cam degeaba, mai bine nu! Pana la urmă m-am ales cu ceva fain: bocanci de munte de la Himalaya. Mai ales ca ajung de rev la munte…

Tag pentru Karmen

La multi ani si sărbători fericite tuturor!