Principiul un om – o drama

Salut! Ce mai faci? Bine? Bine-bine sau doar asa… bine?! Instinctiv suntem optimişti, doar mimica ne trădează.

Am primit azi pe messenger un link Poetul din gara Sinaia. Nu sunt sigur dacă sa il încadrez la spam, şantaj sentimental, exagerare jurnalistica sau la un strigat de ajutor disperat. Sincer n-am avut răbdare sa citesc pana jos pentru ca stilul epistolar nu m-a prins (bila neagra pentru jurnalist), dar am rămas cu o întrebare nespusa.

Cu ce au greşit unii oameni? Într-adevăr sunt unii năpăstuiţi de soarta.

Dar tu ce mai faci? Bine? Bine – bine? Sau doar asa… bine.

Sigur, fiecare ne dorim la mai bine. Si aceasta dorinţă de obicei maschează o nemulţumire. Avem un reper negativ la care ne raportam pentru a stabili un standard viitor, un ideal. Propriile experiente şi obişnuite dictează punctul de plecare pentru acest standard. Acest punct este însa flexibil dacă ne raportam la o masa mare şi eterogena de oameni. In mare măsură depinde de educaţie, vârsta, sex, tara, caracteristici geografice, etc. Daca, studenţi fiind, ne complăceam într-o atmosfera aglomerata, înghesuită, temporara, ca mai apoi sa ridicam standardele la 2-3 camere, vila, maşină si vacante in tari străine. Realizare tutor acestor năzuinţe depinde in cea mai mare măsură de buget. Fiecare are voie sa viseze si ne putem imagina palate si excursii spatiale, dar redevenim pământeni când facem câteva calcule simple. 😉 Aici se creează echilibrul intre idei si realitate. Unii ţin cont de realitate, alţii încetează sa mai spere si doar visează. Unii au bafta, alţii nu. Cu ce au greşit unii?  Dar aţi auzit pe cineva ca e fericit?

Faci bine? Bine-bine? Sigur? :)) Vezi, in fiecare este cate un mugure de nemulţumire. Doar modul cum reacţionăm la acea nemulţumire ne deosebeşte.Care este ultima “drama” pe care ati suferit-o?

De cate ori vi s-a închis excel-ul din greşeală si s-a dus pe apa sâmbetei toată munca de 2-3 ore sau chiar mai mult? Asta nu e o drama? De cate ori nu v-aţi rupt degetele pe tastatura ca nu iese nu ştiu de planşă din ultimul joc la moda? Ati făcut pana de cauciuc in Bucureşti mergând pe drum drept, când şoseaua se casca flamanda sa rupă maşina in doua? Drame mai mici sau mai mari toate sunt dramele momentului.

Când stam de vorba cu prietenii, tendinţa naturala este ca fiecare sa se “laude” cu propriile lui drame.

Dar când ne nimerim fata in fata cu cineva care are chiar o drama in toată puterea cuvântului ce facem?

Compasiunea si dorinţa de a ajuta persoana respectiva ne cuprinde, apoi il îndrumăm cu sfaturi si idei de rezolvare considerând ca asa ceva noua nu ni se poate întâmpla.

Si nu e corect, toată lumea se pricepe la sfaturi postfactum! Câteodată putem ajuta si chiar o facem dar în final fiecare trebuie sa îşi poarte crucea şi sa îşi ducă destinul mai departe.

Doar perseverenta şi răbdarea înving mereu. Noi alegem dacă merita preţul; adică dacă rezultatele justifica efortul depus.

Bafta, răbdare şi s-auzim de bine! Biine, biine!!! Nu doar asa… bine!

2 Replies to “Principiul un om – o drama”

  1. A trecut ceva vreme, articolul are deja o luna şi a stat în ciorna cred mai bine de jumătate de an… Informaţia asta nu o mai am.
    Dar nu asta e tema de fata. Din păcate nu am reuşit sa surprind în postul asta ideea de la care am pornit, deci nu mi-ar strica puţin ajutor… 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *