Despre prieteni

Cu băiatul in parc: discuție intre puști.
-Vrei sa fim prieteni?
-Stai sa mă dau pe tobogan.
[…]
-Eu am cinci ani jumate, tu?
-Eu am 6 ani si 5 luni, anul asta merg la școală.
Si așa au devenit prieteni… Si s-au jucat jumătate de ora împreuna.

Oare noi, cei mari, ne am pierdut abilitatea de a ne face prieteni? Pierdem din prietenii vechi pe măsură ce trece timpul si prieteni noi ne facem mult mai greu.
Discuție cu un prieten cu care un m-am mai văzut de ceva timp:
-Salut, ce mai faci, când mai ieșim la o bere?
-Pai pe săptămâna viitoare …
Si trece timpul, o săptămână, o luna, poate si sunt nu sunt an, poate mai mult!
Munca-acasă, acasă-munca si cu putin ghinion câteva ore pe drum zilnic si timpul trece.
Despre prietenii pierduți am mai vorbit, prietenia e ca un dans sincron, daca unul nu mai simte muzica, nu mai merge. Si nici cu de-a sila un merge.
Cat trăim tot învățăm, si cel mai greu si trist e sa învățăm sa pierdem. Trebuie, sa ne obișnuim sa pierdem cate o cheie, cate un telefon, cate un hard plin cu poze. Lucruri mai mici sau mai mari, toate cu valoare sentimentală.
Țin minte ca la un moment dat am rătăcit un ceas de mana. Nu era nou, nu era scump dar mă învățasem cu el, nu eram pregătit sa renunț la el si primul gând a fost ca am fost furat. 😀 He, he, mintea mea a ignorat faptul ca ceasul era vechi ca ii mai schimbasem cureaua o data si ca avea un telescop mai sensibil si cureaua mai scăpa cate o data. Din principiu sunt atent cu lucrurile mele si nu le pierd.
Cu relațiile interumane e mai complicat trebuie sa mai învăț ceva: sa nu îmi mai pese de prietenii pe care ii pierd. Pentru ca de fapt nu numai eu pierd. Reciproca e mereu adevărată si ei pierd. Poate chiar mai mult decât mine. Dar daca ei nu observa, nu merita efortul sa le fie explicat. Din păcate reciproca e iar aplicabilă si eu pot sa cad in aceeași greșeală.
Deh, eu sunt hotărât sa îmi asum riscul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *