nimic nu este urgent!

Nimic nu este urgent.

Toate lucrurile suporta amânare. Asa precum toate lucrurile se rezolva în ultima clipa. Caci dacă n-ar fi ultima clipa nimic nu s-ar rezolva.

Da… e un pic pe dos. Dar eu cred în amândouă deopotriva. Doar jocul dintre ele face lucrurile mai interesante. Caci altfel ne-am plictisi. Ne-am plictisi îngrozitor.

Dar ultima clipa este mereu pusa arbitrar. Este o chestie care am observat-o la inginerie. Toate (TOATE) metodele de calcul ingineresc au la un moment dat o variabila aleasa arbitrar. Ceva izvorât din cutuma sau dintr-o obișnuinta obscura legata de un alt eveniment complet independent. De exemplu avem de calculat o un circuit oscilant si la un moment dat trebuie sa alegem o rezistenta care va da calculul restului de piese. Si acea rezistenta se alege arbitrar – de exemplu 1 Ohm  sau 100 de Ohmi pentru ca e o valoare uzuala. Sau asa a ales cel care a făcut primul acel circuit…

Asa si aici. Exista întotdeauna un moment decisiv ales arbitrar de alții. Si bine înțeles acel moment arbitrar iți poate hotărâ viata. Dar e arbitrar. Hai sa luam un exemplu: examen de admitere pe 15 iulie. Va mai aduceți aminte? Admiterea la liceu, sau cea la facultate sau la orice alt examen… tensiune, stres, emoții, încredere, teama, curiozitate. Dar examenul când a fost stabilit, data era doar o cifra pe hârtie… nimic deosebit – o data arbitrara. NOI o facem implacabila, ii dam importanta pana la disperare. Si dacă nu iese din prima e grav? E greu, dar nu imposibil. E greu sa fii învins. Nu ne place nici unuia. De fapt mereu lupta contează nu rezultatul. Rezultatele încep sa se adune când munca depusa este pe măsura așteptărilor. E adevărat, mai sunt excepții, unora le merge din prima alții trebuie sa se chinuie mai mult. Dar acest termen limita implacabil este totuși arbitrar.

Nimic nu este urgent! Asa este. Nevoie de termene avem, asta e clar. Ca altfel ar fi toate la voia întâmplării, dar nu este nici o disperare dacă se mai modifica.

Cand ma gândesc la serviciu, îmi vine chiar sa rad. Cum? Când eu zilnic ma bat cu timpul mai rău decât cu orice altceva!? Cum pot eu sa îmi neg trăirile si cateodata chinul! Poate ca nu cred în totalitate, as vrea sa cred asta. In fiecare zi îmi stabilesc termene limita și încerc sa ma țin de ele și le corelez intre ele asa fel încât sa aibă sens întregul. Si apoi neprevazutul se întâmplă și toate planurile încep sa se rotească ca într-un dans. Si apoi iar se așează și stau o clipa liniștite. Si ciclul se repeta.

Vreau sa cred ca totul suporta amânare! Îmi e comod asa! Dar nu e ușor. Sunt prizonierul propriei mele voințe! Logic e sa pun termen limita la orice.

De câte ori atunci când s-a stricat ceva în casa l-am reparat atunci pe loc. 1-2 cazuri din 10. Si restul? Au rămas asa defecte pana când am hotărât ca nu se mai poate… Deci se poate amâna. Câteodată si o viata! Si care e urgenta?! De obicei cea mai simpla improvizație (funcțională) tine loc de reparație!

Deci care e graba?Nu stiu! Dar trebuie sa stabilim un termen limita ca sa aflam!

One Reply to “nimic nu este urgent!”

  1. =)) da, nu exista urgente intr-adevar (depinde, totusi, de lungimea vietii :-D)… constatat la primul job asta, cand toate predarile erau urgente, trebuia sa fie gata ieri etc. si nimic sau aproape nimic nu se preda la timp pt. ca intervenea inevitabil modificarea modificarii etc. m-am obisnuit foarte greu cu ideea si nu in totalitate inca :-D, dar ma surprind facand acelasi lucru si in viata mea, dandu-mi deadlines si nerespectandu-le pe toate 😐
    pana la urma, termenul limita e invariabil moartea (concluzie mai veche), de-abia atunci nu mai poti schimba nimic 😉
    but, until then, in this life we can make the difference 🙂
    p.s.: ma retrag caci mi-am dat un termen care expira azi si vreau sa-l respect :-p

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *