S-a razbunat, nemernicul!

Fatalitate, chiar in ziua cea mai urâtă din ultimele zile: lapoviţă si ninsoare si un vââânt cum nici la ruşi nu s-a mai văzut!

Si ce-a mai nins azi! Ce frumos, ca in basme! Brr, dar ce frig! Mai târziu, după prânz s-a mai potolit si s-a pus sa bata vântul. De când ne-am mutat cu firma in sediu nou, in Dimitrie Pompei, avem privelişte… suntem la etajul 1, asta nu e aşa grozav, in schimb avem vederea in fata clădirii, adică pe sub geamul nostru (cât tot peretele de mare) trece tot traficul. Maşini si persoane, nu scapă nimic neobservat. Cel puţin aşa a fost pana ne-am mai obişnuit cu locul. Acum prindem doar “crema”, ca de, ne-am experimentat si noi, si cum suntem doar băieţi in departament… se înţelege, se lasă si cu comentarii picante. 😉 A fost recunoscută, cu un pic de invidie, şi de alţii poziţia noastră “strategică”.

Clădirea noastră fiind aproape de alta cam la fel de înaltă se întâmplă un fenomen ciudat. Se face intre cele doua clădiri un curent de aer teribil. Si după cum azi a fost si vânt puternic s-a cam bătut recordul la umbrele rupte in zonă…

Înainte să plec azi spre casa urmăream cum vântul duce apa râuri, râuri prin băltoci.

De când ne-am mutat in noul sediu, cred ca fac cel mai puţin, din toată firma, de la munca pana acasă. Merg doar cu tramvaiul din Dimitrie Pompei pana in Tei . Câteva staţii si mai ales ca tramvaiul are linie separata de şosea… nici după trafic nu mai stă. Aşa că dacă pierd un tramvai nu e foc. Nici nu mă mai stresez să mai alerg in faţă maşinilor la intersecţie să nu îmi plece de sub nas…

Dar azi s-a răzbunat, nemernicul, pe vremea asta câinoasa, tocmai acum s-a găsit să cadă un cablu pe tramvai si sa se oprească cu o staţie mai devreme de a urca eu in el. Colac peste pupăză abia ratasem un altul pentru ca staţia era goală. Nu părea prea frig, avem mănuşile groase la mine, fes pe cap, glugă la geacă. Dar după vreo 40 de minute nu mai părea aşa de cald… Am îngheţat ca un r—t! Si asta cu ochii la tramvaiul care era “agăţat” la vreo 3-4 sute de metri de staţie.

Noroc de un coleg cu maşina ca m-a salvat si m-a scos in civilizaţie…

Tramvaiul cred că m-a simţit ca merg doar puţin in fiecare zi si sunt prea relaxat că ajung repede acasă si m-a pândit el ce m-a pândit si când m-a prins … s-a răzbunat!

Bineînţeles ca toate tramvaiele care se duceau la capat nu se mai intorceau… cu motiv de data asta! Stie Murphy ce zice! 😉

2 Replies to “S-a razbunat, nemernicul!”

  1. si ieri s-a intamplat ceva asemanator – erau 3 tramvaie in fata statiei de metrou, asteptau toate dupa primul care nu mai pornea, nu stiu din ce motive…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *