În ce ne măsurăm existenţa?

Citeam fără ţinta pe un blog ce muzica place autorului si m-am gândit instinctiv la o lista scurta cu ce as asculta eu acum … Azi am ascultat în maşina Louis Armstrong aşteptam cu înfrigurare Gone fishing (versuri).

Mi se pare foarte relaxanta… Sa stai la peşte la marginea unei bălti liniştite fără griji. E un moment de pasiune; e interesant cum unii oameni fac din hobby o pasiune de viaţă. Din păcate am ajuns înainte sa vină melodia respectiva – că aşa e în viaţa – nu mereu este exact aşa cum îmi doresc si mai trebuie să mă mulţumesc si cu jumătăţi de măsură.

Revin cu întrebarea mea: în ce ne măsuram existenta?

  • în proprietăţi, avere, bani? (maşini, castele, terenuri)
  • realizări personale (job, familie, copii)
  • realizări deosebite (recorduri mondiale, etc.)
  • în momente de pasiune (hobbyuri, pasiuni)

Lăsând gluma la o parte se zice ca în viata trebuie sa plantezi un copac si sa construieşti o casa. Nu ştiu de ce…

Aşa deci … Hm n-am făcut nici una nici alta. Sincer regret mai mult ca nu am plantat un copac. Cat despre casa … asta într-adevăr pare o treaba foaaarte complicata. Am făcut acum câţiva ani o renovare apartamentului de 2 camere si mi s-a părut o chestie istovitoare, darămite o casa de la A la Z. Privesc mereu la emisiunile în care diverşi oameni renovează cate o casa mai deosebita sau au un proiect interesant. Toţi depăşesc bugetul si se chinuie îngrozitor; unii nu termina decât parţial dar toţi sunt marcaţi… toţi au un zâmbet, o realizare ce le sclipeşte pe faţa. Ce fericire este sa munceşti ca un rob si sa ramai lefter…

Eu cred ca importante sunt realizările materiale dar mai important în viata este modul în care se obţin, pasiunea si dăruirea pusa în joc. O viata împlinita poate sa fie si cu un job obişnuit si cu un salariu obişnuit într-o familie obişnuită fără limuzine si palate, dar pasiunea contează, fără pasiune nu prea merge!

Fiecare găseşte o pasiune în ceva: în munca, o jucărie, un sport. M-am cumpărat role la 29 de ani înainte sa ştiu sa le folosesc. 🙂 Sigur nu este o mare realizare dar la momentul respectiv am avut un sentiment deosebit. Am reuşit sa învăţ destul de repede sa patinez si la ceva timp sa pun si un genunchi în ghips si un an mai târziu si o mana. Deh, pasiune fără suferinţă nu se poate. Acum nu m-am mai dat demult dar nu as refuza o invitaţie la patinaj decât în cazuri extreme (ploaie, ninsoare, eclipsa de soare etc.). Mai nou m-a lovit pasiunea cu escalada, direct in cot! 😉 Dar m-a lovit atât de tare ca nici după 2 săptămâni de recuperare (electroterapie, magneto-diaflux, terapie cu laser si masaj cu ultrasunete)nu mi-a trecut! Acum încă am interdicţie la efort dar cum trec pe lângă panoul de escalada stau si mă uit ca un pici care nu a mai văzut…

Voi ce pasiuni aveţi ?

One Reply to “În ce ne măsurăm existenţa?”

  1. as u already know, birds… 😉 am kinuit pa toata lumea ku ele, si-akuma pa soakra’mea kare nu poate dormi in italia de grija k stau in kasa 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *